La Putna se păstrează până astăzi patru clopote din vremea începuturilor mănăstirii: Buga, Blagovistnicul și Ușerul, expuse lângă Turnul clopotniță, și Siluanul, care încă este folosit.
Cel mai vechi este Buga, dăruit de Sfântul Ștefan mănăstirii în anul 1484. După ce fost refăcut de trei ori de-a lungul timpului, acesta se odihnește astăzi în incinta mănăstirii. Alături de acesta se află un clopot dăruit tot de Sfântul Ștefan cel Mare, la anul 1490. Simplu în ornamentație, cântărind 320 kg, acesta anunța începutul slujbei miezonopticii, după cum îl mărturisește și numele: Polunoșnicul sau Blagovistnicul.
La mănăstire se mai păstrează două clopote din secolul al XVI-lea: Ușerul, dăruit de domnul Petru Rareș la anul 1530, în timpul arhimandritului Siluan, cântărind peste o tonă, și Siluanul, al cărui donator este același arhimandrit Siluan, tot la 1530. Ultimul este singurul care incă mai este folosit.
Clopotul Buga
„Acest clopot, anume Buga, al Mănăstirii Putna, la anii de la Hristos 1484 s-a făcut de ctitorul ei, fericitul Ștefan voievod cel Vestit, iar la anii 1760 s-a stricat și mănăstirea, cu ajutorul Mitropolitului Iacob Putneanul, l-au prefăcut și la anii 1793 iarăși s-a stricat și la anul 1818, prin silința egumenului Filaret Bendevschi, cu ajutorul boierilor Ilie Ilschi, Dimitrachi Costân și Vasile Vasilco, iarăși de iznoavă s-a prefăcut. Auzi, Doamne, glasul lor.„
Din vremea Sfântului Ștefan cel Mare datează și clopotul Blagovistnicul, turnat la 1490: „Io Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei, a făcut acest clopot mănăstirii sale de la Putna, în vremea arhimandritului Paisie cel Mic, în anul 6998 (1490)”. După ce s-a dogit, el nu a mai fost returnat.
În secolul al XVI-lea, la 1530, Petru Rareș înzestrează și el sfânta mînăstire Putna cu clopotul supranumit „Ușerul”, în greutate totală de 1150 kg, care purta inscripția: „Cel întru Hristos Dumnezeu, credinciosul Petru voievod, domnul Țării Moldovei, a făcut acest clopot, sub arhimandritul Siluan, în anul 7038 (1530).”
