Mănăstirea Suceviţa este înconjurată de o legendă populară fascinantă. Conform poveştii, în vremurile demult apuse, pe locul unde azi se înalţă măreaţa mănăstire, trăiau nişte călugări singuratici în mijlocul codrilor seculari. Aceşti sihastri îşi construiseră o modestă bisericuţă de lemn pentru a se ruga lui Dumnezeu.
Într-o zi, povestea spune că a sosit în acea pădure o tânără femeie cu un car tras de un jug de bivoli. Femeia s-a înfăţişat în faţa obştii de călugări şi a făcut un legământ surprinzător: ea va căra cu carul său piatra şi materialele necesare pentru construcţia unei noi şi impunătoare mănăstiri de piatră. Unicul lucru pe care l-a cerut a fost ca, după moarte, să fie înmormântată în noua biserică pe care o va clădi cu braţele sale.
Obştea a acceptat oferta femeii, convinsă de devotamentul ei profund. Astfel, vreme de trei decenii întregi, zi şi noapte, neobosita femeie a cărat cu bivoluţii ei materialele de construcţie necesare. În cele din urmă, pe temeliile pregătite de trudnica femeie, marele vornic Ieremia Movilă a ridicat actuala mănăstire Suceviţa, dar femeia nu a fost înmormântată acolo.
